Cum sa vorbesti vinul? Cum sa comunici ceea ce simti atunci cand degusti? Acestea sunt unele dintre cele mai des intalnite intrebari in industria vinului, mai ales in segmentul ce se ocupa de promovarea lui, dar raspunsul de cele mai multe ori este nesatisfacator. In comparatie cu matematica sau chimia, de exemplu, vinul nu poate fi invatat din carti. El trebuie experimentat. Site-ul Snooth.com ne ofera un ghid despre cum ar trebui vorbit vinul, despre vocabularul care ar trebui folosit atunci cand faci portretul unui vin.Vinul reprezinta un domeniu complex, dar ca in orice domeniu de studiu trebuie sa cunoastem vocabularul de baza, pentru a avea un punct de plecare in aceasta calatorie senzoriala. Fiecare categorie de vin in parte (alb, rosu, rosé, efervescent sau desert) este caracterizata de propriii sai termeni specifici, insa exista si anumite elemente descriptive general valabile.

Este foarte important ca atunci cand degustam si analizam un vin sa-l privim din punct de vedere constructiv, pentru a ne bucura cat mai mult de aceasta experienta.

Elementele de baza ale unei degustari sunt: rotirea vinului, mirosul, gustul si deversarea (scuiparea vinului). Pentru a aprecia un vin la adevarata sa valoare ar fi bine sa ne familiarizam cu pasii de baza ai unei degustari. Agitarea, sau rotirea vinului in pahar ajuta la eliberarea aromelor. Atunci cand degustati un vin, folositi si mirosul in aceeasi masura ca si gustul, asa ca ar fi foarte bine daca ati insista asupra mirosului vinului inainte de a lua o gura. Odata ajuns in gura, asigurati- va ca vinul atinge toate zonele limbii, ca sa nu ratati vreo senzatie. Pentru moment, ne vom ocupa de termenii folositi pentru a descrie referi la acizii si taninii ce pot fi gasiti in vin. Mirosul si gustul unui vin sunt in mare masura influentate de echilibrul dintre tanini, acizi si fructuozitate.

ACIDITATEA VINULUI

Exista doua tipuri de aciditate ce pot fi gasite in vin. Primul tip, si cel mai intalnit, este dat de acizii malici, ce pot fi gasiti in mustul de struguri. Acest tip de acizi este responsabil pentru gustul dulce-acrisor al merelor. La anumite vinuri, precum Rieslingurile, acest tip de aciditate este foarte apreciat si binevenit.

La majoritatea vinurilor rosii, dar si la unele albe, acidul malic este un pic peste limita, acoperind tonurile si aromele fructate. Vinul capata astfel o senzatie mai putin catifelata, usor inconfortabila.

Acestor vinuri li se permite sa treaca printr-un proces secundar de fermentatie, numit fermentatie malolactica. Acest tip de fermentatie este de natura bacteriana, spre deosebire de fermentatia pe baza de drojdii, realizata in prima faza a producerii vinului. Fermentatia malolactica transforma acizii malici neprietenosi in acizi lactici, mult mai catifelati, care sunt asemanatori cu cei pe care ii gasim in lapte. Acest proces diminueaza senzatiile acide din vin, conferindu-i o textura bogata si catifelata, permitand, in acelasi timp, notelor aromat-fructate sa se etaleze. De aceea, de foarte multe ori, descoperim in postgutul vinurilor acea nota onctuoasa, un atribut foarte apreciat.

MATURAREA IN BARICURI

Senzatia de onctuozitate din vinuri s-a dovedit a fi foarte atragatoare, mai ales pentru piata din Statele Unite, astfel ca foarte multi producatori de vinuri au ales sa-si matureze vinurile in butoaie de stejar, de 225 de litri capacitate, cunoscute sub numele de baricuri. Aceste recipiente pot fi fabricate din mai multe tipuri de lemn, insa cele mai des intalnite sunt cele din stejar american sau stejar frantuzesc. Stejarul frantuzesc confera vinului arome mult mai usoare, tonuri condimentate si note ce pot varia de la unt proaspat la caramel, cu unele senzatii de ghimbir uscat si vanilie. Notele aromatice sunt puternic influentate de gradul de prajire al lemnului de stejar din care este facut baricul. Unele procedee de prajire sunt folosite pentru a da butoiului de stejar forma dorita, dar de cele mai multe ori baricurile sunt prajite tocmai pentru ca se cauta aceste note aromatice. Lemnul de stejar american este foarte des intalnit in vinurile din California, mai ales la Zinfandel si Petit Shiraz, la vinurile austaliene si, mai nou, la vinurile din Spania, fiind, in ultimii 100 de ani, factor activ la definirea stilului de vinificatie din Rioja. Stejarul american are un impact mult mai puternic asupra vinului, imprumutandu- i acestuia note puternice de vanilie si nuca de cocos. In afara de transferul de arome, lemnul de stejar poate schimba gustul vinului, facandu-l mai dulce, in urma procesului de prajire lemnul dezvoltand o anumita forma de zaharuri. Acest tip de zahar nu este foarte dulce, dar aduce vinului senzatiile dulci din miros si gust. In aceeasi masura, butoaiele de stejar mai pot da vinului un plus de tanini.

Butoaiele de stejar au acest impact asupra vinului mai ales cand sunt noi. In general, acest efect scade dupa primii patru ani de folosire. Dupa aceasta perioada, ele devin neutrale si nu mai contribuie semnificativ la maturarea vinului cu adaos de savoare, arome si tanini.

Taninii sunt luati din pielita strugurelui, chiorchine sau seminte, in aceeasi masura ca si din lemnul baricurilor. Taninii din struguri si taninii de lemn contribuie in mod diferit la gustul final al vinului si sunt principalele elemente structurale care permit vinului rosu sa fie maturat. Atunci cand taninii sunt verzi sau dezechilibrati, vinul este amarui, uscat si astringent, avand un gust asemanator cu cel al betelor de inghetata.